Mi se pare ca incetam uneori sa ne mai acordam timp. Mi se pare ca intram intr-o goana din care nu mai reusim sa iesim nicidecum. Si facem asta ca sa fugim de gandurile noastre care ne sperie, care sa ne fac sa plangem, care ne fac sa fim cu adevarat sinceri cu noi insine. Cred ca am pierdut atat de tare ideea de leneveala... de comtemplare... Nu de alta, dar daca suntem mereu pe fuga, mereu scriem, facem, vorbim despre ceva sau cu cineva, esecurile nu le mai resimtim atat de tare, iar noi parem niste oameni minunati ca facem atatea lucruri, nu conteaza ca 3 din 4 le facem gresit. Noi le-am bifat! Pe mine ma oboseste foarte tare stilul asta "de a bifa". Imi place sa ma bucur de orice moment, sa raman intr-o anumita stare atat cat e necesar sa-i cuprind sensul. Ma enerveaza eterna graba, eternul "hai mai repede!", eterna fuga sa ajung la timp si oricum intarzii de fiecare data. Ma enerveaza sa nu mai am timp sa-mi sorb cafeaua, sa ma intalnesc cu prietenii cu restrictii de timp, sa zic mereu la telefon "trebuie sa ajung undeva" si sa fug ca un cal de curse. Vreau sa citesc o carte pana ma plictisesc. Vreau sa ma plimb pana am impresia ca nu ma mai tin picioarele. Vreau sa stau undeva sus si sa privesc un oras mare si forfota din el. Si eu sa rad :). Vreau sa stau cu picioarele in nisip pana adorm si sa aud valurile marii, pana nu mai reusesc sa disting sunetele care ma inconjoara.
Vreau sa nu ne mai grabim. Vreau sa uitam de noi. Si as vrea sa vad la mai multi din jurul meu starea asta.
Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta personal. Afișați toate postările
marți, 15 martie 2011
luni, 21 februarie 2011
Eliberarea....
M-am luptat luni de zile cu indoiala ca am distrus ceva frumos si real... Am purtat luni de zile povara esecului. M-am invinovatit si blamat de parca distrusesem o armata de suflete. Si de fapt, singurul suflet pe care il chinuiam si il minteam era al meu. Ca sa gasesc raspunsurile la intrebarile care ma chinuiau la fiecare pas pe care il faceam, am hotarat sa mai acord o sansa. Cu rabdare, calm, vointa. Primele doua imi lipsesc cu desavarsire si totusi am gasit in mine niste urme si le-am folosit la capacitate maxima, pana la epuizare. Am crezut cu toata fiinta si m-am dedicat in asa masura incat am uitat de mine. Pana cand a venit un moment... esential. Momentul in care mi-am dat seama, in care am inteles si nu am mai avut nevoie de versiunea partii celeilalte, pentru ca stiam ce o sa-mi raspunda. In momentul ala m-am eliberat, mi-am luat sufletul si am plecat cu el. In miile de bucatele in care s-a faramitat de-a lungul timpului, insa cu acceptarea. Cu mine... regasita in mine si in esenta mea. Fara negrete, fara intrebari, fara motive si fara suspiciuni. Am zambit cu drag si caldura la tot ce-a fost in trecut, am inteles ca acolo va ramane si am privit catre alte zari... De fapt, am privit in mine si mi-am multumit ca mi-am fost mereu alaturi, ca am avut mereu forta sa inteleg, sa iert, sa accept. Si o sa-mi fiu vesnic recunoscatoare pentru asta :)Si o sa merg alaturi de mine mereu......
luni, 31 ianuarie 2011
Se zice ca e bine sa fii puternic...
... insa eu nu sunt convinsa. Mi se pare ca puterea te face putin inuman. Nu mai ai acea tendinta de a fi intelegator, de a fi putin melodramatic, de a-ti pune sentimentele pe tava... din contra.. ai obiceiul sa tai in carne si oase, nu mai poti fi empatic cu cei din jurul tau, nu poti sa comunici cum trebuie. Anul trecut am fost slaba o lunga perioada de timp... Insa comunicam din plin. Anul asta, un eveniment pe care l-am asteptat foarte multa vreme, m-a facut sa devin puternica. Si automat, oarecum indiferenta fata de ceea ce se intampla in jurul meu. Sunt superficiala! Pur si simplu. Am momente cand sunt intr-atat de superficiala si nepasatoare, incat nu ma suport nici eu pe mine. Prin urmare, mi-am dat seama ca nu e bine ca unii oameni sa detina puterea, pentru ca devin aroganti. Si nu ma refer neaparat la putere financiara, ci pur si simplu la siguranta. La inexistenta fricii. La sentimentul ala ca orice am face, cineva e langa noi... Asa ca, e bine sau rau sa fii puternic?
p.s. se vede ce superficiala sunt in acest moment din ordinarul meu post...
p.s. se vede ce superficiala sunt in acest moment din ordinarul meu post...
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Avem relatii sau sentimente?
Mi se pare ca am ajuns sa fim atat de preocupati sa ne definim relatiile pe care le avem cu cei din jurul nostru, incat am uitat sa clarificam sentimentele pe care le nutrim pentru acestia.
Cred ca suntem atat de prinsi in a ne pune statusuri pe retelele sociale daca suntem sau nu cu cineva si in a declara in club cand incearca cineva sa ne agate ca "am iubit/a", incat nu mai punem pret pe ceea ce simtim cu adevarat. Nu conteaza ca sentimentele dintre doi oameni aproape au disparut, important e ca noi avem pe cineva. Cineva care, pana la urma, poate nici nu vrea sa fie cu noi.
Cred ca suntem atat de dornici sa nu ramanem singuri, incat ratam toate semnalele alea cand sentimentele se schimba si pe urma facem gesturi disperate ca cel de langa noi sa nu ne paraseasca. Desi pana atunci nu prea ne-a preocupat cat de profunde sau superficiale mai sunt sentimentele dintre noi.
Pana mai ieri eram disperata, la propriu, sa imi definesc foarte bine relatiile cu toti care ma inconjoara. Acum, insa, am un moment cand mi-as dori ca viata, alegerile, faptele mele sa fie conduse de sentimente, nu de relatii. Mi-as dori ca atunci cand aleg sa fac un gest sau un cadou deosebit, sa o fac pentru ca stiu ca i-ar aduce bucurie unei persoane din viata mea, nu pentru ca e Craciun sau ziua ei. Si as vrea ca mai multi oameni sa-si defineasca actiunile in functie de ceea ce simt, nu de ceea ce le indica regulile societatii. Personal, vreau sa ma opresc cateva minute din orice si sa ma gandesc la toate persoanele din viata mea pe care le iubesc sau apreciez macar. Si sa nu ma preocupe faptul ca nu stiu daca anumiti oameni imi sunt "prieteni" sau "colegi", ci pur si simplu sa ma gandesc ce am invatat de la fiecare si ce ma leaga de fiecare. Si promit ca data viitoare cand o sa ma intrebe un tip in club daca am prieten, o sa-i raspund "Nu. Am sentimente pentru cineva" sa vad cum reactioneaza :).
Cred ca suntem atat de prinsi in a ne pune statusuri pe retelele sociale daca suntem sau nu cu cineva si in a declara in club cand incearca cineva sa ne agate ca "am iubit/a", incat nu mai punem pret pe ceea ce simtim cu adevarat. Nu conteaza ca sentimentele dintre doi oameni aproape au disparut, important e ca noi avem pe cineva. Cineva care, pana la urma, poate nici nu vrea sa fie cu noi.
Cred ca suntem atat de dornici sa nu ramanem singuri, incat ratam toate semnalele alea cand sentimentele se schimba si pe urma facem gesturi disperate ca cel de langa noi sa nu ne paraseasca. Desi pana atunci nu prea ne-a preocupat cat de profunde sau superficiale mai sunt sentimentele dintre noi.
Pana mai ieri eram disperata, la propriu, sa imi definesc foarte bine relatiile cu toti care ma inconjoara. Acum, insa, am un moment cand mi-as dori ca viata, alegerile, faptele mele sa fie conduse de sentimente, nu de relatii. Mi-as dori ca atunci cand aleg sa fac un gest sau un cadou deosebit, sa o fac pentru ca stiu ca i-ar aduce bucurie unei persoane din viata mea, nu pentru ca e Craciun sau ziua ei. Si as vrea ca mai multi oameni sa-si defineasca actiunile in functie de ceea ce simt, nu de ceea ce le indica regulile societatii. Personal, vreau sa ma opresc cateva minute din orice si sa ma gandesc la toate persoanele din viata mea pe care le iubesc sau apreciez macar. Si sa nu ma preocupe faptul ca nu stiu daca anumiti oameni imi sunt "prieteni" sau "colegi", ci pur si simplu sa ma gandesc ce am invatat de la fiecare si ce ma leaga de fiecare. Si promit ca data viitoare cand o sa ma intrebe un tip in club daca am prieten, o sa-i raspund "Nu. Am sentimente pentru cineva" sa vad cum reactioneaza :).
luni, 29 noiembrie 2010
Cum sa diferentiezi reprezentantii diverselor domenii de activitate?
Nu mai stiu in ce moment, in una din zilele trecute, m-a lovit revelatia...
- IT-istii sunt de cele mai multe ori niste tocilari, cu ochelari si haine largi, iar cand se intalnesc vorbesc numai de gadgeturi si ultimele jocuri;
- fotografii sunt tipii dragutzi, singuratici, cu niste aparate imense atarnang de gat, care se plimba agale printre oameni si de obicei isi zambesc cu toata lumea;
- oamenii din show-bizz, adica tot ce tine de reviste glamour si chiar televiziune, sunt de cele mai multe ori imbracati care de care mai interesant si atragator, de parca defileaza pe podium la fiecare eveniment;
- oamenii din comunicare sunt cei simpli oarecum, care socializeza intruna!!! si care vorbesc de social media si ultimele campanii de la tv si cine le-a facut, iar de cele mai multe ori la astfel de evenimente cu siguranta vei vedea macar o gasca de fete care sta in jurul tip cu zambetul larg pe buze si-i sorb toate cuvintele de parca este un Guru in ale comunicarii;
- un capitol interesant sunt si oamenii care lucreaza in banci! astia sunt fantastici! imbracati mereu la patru ace, mi se pare ca au povestile cele mai interesante de zis, pentru ca ei chiar ajung sa cunoasca tot felul de oameni si cred ca se distreaza copios pe seama lor :))
Voi din ce categorie faceti parte?
- IT-istii sunt de cele mai multe ori niste tocilari, cu ochelari si haine largi, iar cand se intalnesc vorbesc numai de gadgeturi si ultimele jocuri;
- fotografii sunt tipii dragutzi, singuratici, cu niste aparate imense atarnang de gat, care se plimba agale printre oameni si de obicei isi zambesc cu toata lumea;
- oamenii din show-bizz, adica tot ce tine de reviste glamour si chiar televiziune, sunt de cele mai multe ori imbracati care de care mai interesant si atragator, de parca defileaza pe podium la fiecare eveniment;
- oamenii din comunicare sunt cei simpli oarecum, care socializeza intruna!!! si care vorbesc de social media si ultimele campanii de la tv si cine le-a facut, iar de cele mai multe ori la astfel de evenimente cu siguranta vei vedea macar o gasca de fete care sta in jurul tip cu zambetul larg pe buze si-i sorb toate cuvintele de parca este un Guru in ale comunicarii;
- un capitol interesant sunt si oamenii care lucreaza in banci! astia sunt fantastici! imbracati mereu la patru ace, mi se pare ca au povestile cele mai interesante de zis, pentru ca ei chiar ajung sa cunoasca tot felul de oameni si cred ca se distreaza copios pe seama lor :))
Voi din ce categorie faceti parte?
duminică, 21 noiembrie 2010
Desenele animate sunt pentru adulti?
Am doua nepotele. Gemene, dar nu identice. In urma cu o luna au facut doi anisori si sunt absolut dementiale. Weekendul acesta am fost acasa si bineinteles, am petrecut majoritatea timpului cu ele. Sofi si Tisu, cum le spunem noi, numesc "amate" desenele animate. Si ca orice copil mic, si gazelor le plac sa vizioneze desene animate. Nu cred ca inteleg ele tot ce se intampla, insa sunt fascinate de toate animalutele care apar pe acolo si se bucura cand recunosc cate unul. Eh, ideea e ca am incercat sa le caut niste desene "domestice" sa zic asa. Fara impuscaturi, razboaie, sabii, bombe si alte acte violente. Nu am gasit. Cred ca mai non-violente sunt serialele pe care le vizionez eu, gen "Friends". Si mi-am dat seama ca e o situatie trista. Ca sa nu mai zic ca cele care sunt oarecum normale, sunt in engleza si au un fir epic de trebuie pana si eu sa-mi concentrez total atentia asupra lor pentru a intelege despre ce e vorba. De unde si intrebarea: desenele animate sunt pentru adulti sau copii? Serios acum. Unde sunt desenele alea simple, scurte, cu floricele pe campii si Popeye, care triumfa mereu? Unde e inocenta si simplitatea promovata de desenele animate? Unde e rasul nevinovat si sincer? Unde e copilaria aceea de cand eram eu copil?
marți, 2 noiembrie 2010
Se pare ca idealismul se intoarce impotriva mea
In ultima perioada, mai exact ultimii 2-3 ani, am avut obiceiul sa fiu foarte hotarata cand iau o decizie, sa nu mai intorc privirea inapoi, orice s-ar fi intamplat, sa fiu de neinduplecat. Deciziile astea ferme mi-au adus apreciere incredibila din partea prietenilor mei. Niciodata nu am inteles de ce. Si mai ales, nu am inteles de ce m-au sprijinit la fel de puternic cand la fel de ferm am alungat undeva in spatiu deciziile luate in urma cu un an jumatate si le-am incalcat in cel mai barbar mod posibil. Ma rog, nu analizez acum atitudinea prietenilor mei, ci pe a mea.
Se pare ca viata m-a purtat in ultima perioada printre atatea experiente si intamplari de parca vrea sa-mi demonstreze ceva. De fapt, sigur e un scop in toate astea. Numai ca eu nu m-am prins inca. Si am revenit in cercul vicios pe care l-am parasit extrem de convinsa in urma cu aproape 2 ani, fara a-mi pasa ca rup sufletul cuiva. Am revenit stinghera si cred ca pe o parte hotarata sa recuperez ceva ce am constientizat undeva pe drum ca am pierdut. Sau ca de fapt, e de negasit...
Ma bate idealismul asta de nu ma vad. Ma tavaleste prin norii cei mai intunecati ai constiintei si prin sangele cel mai patat a doua suflete indurerete. Carora le e cel mai frica sa sufere iar. Carora le e frica de reactia sau nereactia celuilalt. Si atunci prefera sa astepte. Pana cand idealismul din mine ne va da iar cu capul de toti peretii si ne va frange inimile cu principii si valori ce nu pot fi atinse in nici un timp sau spatiu... Pana cand idealismul din mine si nehotararea din el ne va omori...
Se pare ca viata m-a purtat in ultima perioada printre atatea experiente si intamplari de parca vrea sa-mi demonstreze ceva. De fapt, sigur e un scop in toate astea. Numai ca eu nu m-am prins inca. Si am revenit in cercul vicios pe care l-am parasit extrem de convinsa in urma cu aproape 2 ani, fara a-mi pasa ca rup sufletul cuiva. Am revenit stinghera si cred ca pe o parte hotarata sa recuperez ceva ce am constientizat undeva pe drum ca am pierdut. Sau ca de fapt, e de negasit...
Ma bate idealismul asta de nu ma vad. Ma tavaleste prin norii cei mai intunecati ai constiintei si prin sangele cel mai patat a doua suflete indurerete. Carora le e cel mai frica sa sufere iar. Carora le e frica de reactia sau nereactia celuilalt. Si atunci prefera sa astepte. Pana cand idealismul din mine ne va da iar cu capul de toti peretii si ne va frange inimile cu principii si valori ce nu pot fi atinse in nici un timp sau spatiu... Pana cand idealismul din mine si nehotararea din el ne va omori...
miercuri, 22 septembrie 2010
M-am saturat de comentatori!
A se intelege prin "comentatori" cei care stau pe margine si comenteaza la tot ce se intampla, creeaza sau infaptuieste in jurul lor.
Nu mai suport sa mai aud un cuvant de la cei care nu s-au implicat in viata lor intr-un proiect ca si voluntari, care nu au scris in viata lor o stire, un articol, o analiza, un comunicat, care nu au trimis o data un mail unei persoane publice. Nu mai suport oamenii care stiu doar sa zica ce fac rau altii in situatia in care ei nu fac nimic. Nu mai vreau sa aud o critica la adresa unei actiuni de orice fel ar fi ea de la persoanele care au stat si au vazut la televizor despre ce e vorba. Pur si simplu refuz sa mai ascult aceste persoane care nu s-au implicat niciodata, care nu stiu cat efort presupune sa faci ceva, sa construiesti, sa faci niste oameni sa creada in tine... Cred ca merg pana acolo incat sa refuz sa-i mai las astfel de persoane in jurul meu. Da, asta o sa fac, m-am hotarat. De acum, o sa impart aerul doar cu oameni care "joaca", nu "comentatori! :)
Nu mai suport sa mai aud un cuvant de la cei care nu s-au implicat in viata lor intr-un proiect ca si voluntari, care nu au scris in viata lor o stire, un articol, o analiza, un comunicat, care nu au trimis o data un mail unei persoane publice. Nu mai suport oamenii care stiu doar sa zica ce fac rau altii in situatia in care ei nu fac nimic. Nu mai vreau sa aud o critica la adresa unei actiuni de orice fel ar fi ea de la persoanele care au stat si au vazut la televizor despre ce e vorba. Pur si simplu refuz sa mai ascult aceste persoane care nu s-au implicat niciodata, care nu stiu cat efort presupune sa faci ceva, sa construiesti, sa faci niste oameni sa creada in tine... Cred ca merg pana acolo incat sa refuz sa-i mai las astfel de persoane in jurul meu. Da, asta o sa fac, m-am hotarat. De acum, o sa impart aerul doar cu oameni care "joaca", nu "comentatori! :)
duminică, 18 iulie 2010
Bicicleta MEA rosie
Am castigat-o la turul ciclist in jurul Casei Poporului organizat de Coca Cola si am avut numai peripetii cu ea. M-am simtit foarte bine in timp ce am pedalat: libera si puternica si dornica de viteza si adrenalina. Asta cat am pedalat la tur, timp de 20 de minute. Pe urma am mai pedalat 50 de minute pana acasa si simteam existenta fiecarui muschi din corp si multa, multa durere:)) Si ca totul sa fie minunat pana la capat am ajuns acasa si nu reuseam sa o urc in lift, asa ca am urcat 5 etaje. Dar aveam bicicleta mea rosie. Intr-un final, am mai incercat o data sa o bag in lift si am si reusit. Am ajuns acasa epuizata, insa cu amintirea unei seri frumoase si a unei cauze in care cred cu tarie. Si cu un dar pe masura.
O sa pun si cateva poze.
Va doresc o zi racoroasa!
O sa pun si cateva poze.
Va doresc o zi racoroasa!
sâmbătă, 17 iulie 2010
August Rush
Ieri am vazut filmul August Rush. Nu-mi place sa fac recenzii la filme, pentru ca, in viziunea mea, un film e cu atat mai bun cu cat ma sensibileaza mai tare. Filmul este putin idealist, cu siguranta, dar genul asta de filme ma face pe mine sa le tin minte si sa realizez multe lucuri. Per total, filmul mi s-a parut unul foarte puternic si bine realizat.
Vi-l recomand.
Si eu pedalez la bicicleta rosie
Sambata, 17 iulie 2010, incepand cu ora 20.00 Primaria Municipiului Bucuresti in parteneriat cu Coca-Cola si Asociatia Green Revolution, organizeaza turul ciclist in jurul Casei Poporului. Este o initiativa ce sprijina miscarea si incearca sa ii convinga pe cetateni sa foloseasca bicicleta ca mijloc de transport.
Eu am castigat propria mea bicicleta rosie si astazi merg sa fac turul ciclist.
Voi pune poze cu bicla mai pe seara!
Pana atunci, spor la pedalat!:P
Eu am castigat propria mea bicicleta rosie si astazi merg sa fac turul ciclist.
Voi pune poze cu bicla mai pe seara!
Pana atunci, spor la pedalat!:P
marți, 13 iulie 2010
this is what i'm talking about....
Momentul meu preferat de la Campiontul Mondial de Fotbal 2010:
Enjoy!
Enjoy!
duminică, 20 iunie 2010
National Geographic Photos
Pe langa faptul ca iubesc revista National Geographic si o achizitionez in fiecare luna si citesc pagina cu pagina, ma fascineaza de-a dreptul fotografiile de la categoria Photo of the Day de pe site-ul mama al revistei.
Camp de orez in China
Podul Rialto - Venetia
Moscheea Istiqlal - Jakarta
PescuitNu o sa inteleg niciodata obsesia barbatilor de a promite
Si de a nu face. Mi se pare ca toti sunt bolnavi din punctul asta de vedere. Nu am intalnit tip care sa promita si sa faca mereu. De la "ajung la 5" sau "iti scriu zilele astea" pana la "o sa te iubesc toata viata" si "vreau sa imbatranim impreuna", credeti-ma ca urechile mele au auzit toate promisiunile posibile care exista. Iar de cele mai multe ori se termina, in primul caz, cu mine nervoasa, sunand dupa juma de ora, sa intreb ce cataclism a avut loc de nu a ajuns la timp si nici nu a anuntat. In celelalte cazuri enumerate, nici nu ma mai complic sa cer o explicatie, pentru ca oricum nu ar fi una plauzibila, daca ar avea curaj sa mi-o dea inainte de toate, iar in cel mai bun caz, s-ar termina cu alte promisiuni desarte. Ma obsedeaza chestiile astea! Ma dispera! Nu pot sa inteleg ce nevoie isi satisfac barbatii cand fac astfel de promisiuni. Ce rezolva? Si se zice ca femeile is visatoare si isi planifica toata existenta. mda....de cate ori nu am intalnit sau auzit de barbati care inca din prima luna de relatie, knd iubeau mai mult decat orice, impartaseau partenerei planurile de mutat impreuna si facut copii si mutat pe luna. Serios, care e problema? Ma gandesc ca e nevoia barbatilor de a impresiona pentru a-si imprastia samanta. Ei bine, dragii mei, tin sa va anunt pe aceasta cale ca nu mai suntem pe vremea parintilor cand trebuie sa va casatoriti cu femeile ca sa le duceti in pat. Asa ca nu mai promiteti, nu mai trimiteti versuri din melodii ca sa ne impresionati si nici poezii sau povesti de dragoste! Mai bine, nu mai vorbiti! Faceti si gata! Acum si aici! Nu in cateva ore, nu maine, nu peste ani!
Sunt plictisita si sictirita...
Sunt plictisita si sictirita...
vineri, 11 iunie 2010
Chefless
Sunt obosita. In toate felurile posibile... E o perioada cretina. Nu am mai dormit bine de 2 saptamani cred. Nici nu mai tin minte. Vreau vacanta. Pana atunci, noroc ca am prieteni minunati care ma scot la piscina. Maine, zi de relax toataaaaaaaaaaaaaaaaal... cu Anca:) Maine vreau sa ma prajesc la soare si atat. Sa nu fac nimic altceva all day long...
vineri, 4 iunie 2010
Cat de mult idealism intr-o singura persoana?
Cat de mult se poate... Cred ca e o leapsa neoficiala intre mine si Andreea.... Mereu ne dam idei una alteia despre ce sa scriem... Nu in sensul ca furam ideile....doar ca de multe ori s-a intamplat sa ne intrigam una pe alta privind un subiect si sa scriem amandoua parerile noastre... Ultima data scria despre idealism... In ultima perioada, toti bunii mei prieteni mi-au zis ca sunt prea idealista. De aici si suferinta mea si parca neadaptarea pe care o resimt tot mai apasatoare in ultima perioada... Eu prea mult am visat la un print calare pe un cal alb, si prea mult am luptat pentru niste prietenii care erau doar in mintea mea. Si da, am suferit. Si poate inca mai sufar. Dar am ajuns in punctul ala in care nu mai trag de oameni sa-mi fie prieteni, in care nu ma mai imbat cu apa rece, in care mi-am definit atat de bine principiile si valorile incat nu mai permit oricui sa intre in sufletul si gandurile mele. Am ajuns sa-mi fac un scut, tocmai pentru ca ma saturasem sa empatizez atat cu toata lumea care venea sa verse lacrimi pe umarul meu, iar a doua zi abia mai stiau cum ma cheama. Ma saturasem sa ma implic atat de mult in niste relatii care imi aduceau mai multa suferinta decat placere, mai multe lacrimi decat zambete. Sunt si raman o idealista pana in maduva oaselor si pana la ultima suflare. Insa am stat de vorba eu cu mine si am hotarat sa ma implic, sa fiu buna, sa ascult nopti intregi povestile unor oameni care merita si care la randul lor imi sunt alaturi in orice moment. E cel mai sanatos pt toata lumea. Iar in gandurile mele singuratice din noptile tarzii, eu tot sper la o dimineata in care imi voi sorbi cafeaua si langa mine va fi... idealul meu de viata...
duminică, 30 mai 2010
Intrebari de copil...
Am preluat leapsa de la Andreea si este vorba despre cateva intrebari copilaresti:
Daca eram un anotimp ... eram toamna!
Daca eram o luna .. eram sigur luna iulie.
Daca eram o zi a saptamanii ... sambata.
Daca eram o parte a zilei ...eram seara!
Daca eram un animal marin ...delfin.
Daca eram un animal de uscat ... leu :D.
Daca eram o virtute .. sinceritatea.
Daca eram o planeta ...Marte.
Daca eram un lichid ... vodca .
Daca eram o piatra .. diamant.
Daca eram un metal ...aur.
Daca eram o pasare ... lebada.
Daca eram o planta .. mimoza
Daca eram o stare a vremii… vant linistit de toamna!
Daca eram un instrument... tobeeeeeeeeeeee.
Daca eram un sentiment... dragoste...
Daca eram un sunet … valurile care se sparg de stanci.
Daca eram un cantec ... U2 - Stuck in a moment sau Florence - Dog days are over
Daca eram un film ... Million Dollar Baby
Daca eram un serial… Sex and the city
Daca eram un oras … as fi fost unul boem pe malul marii....
Daca eram un gust ... dulceag
Daca eram o aroma…cafea!
Daca eram o culoare .. rosu
Daca eram un material .. bumbac, pt k sunt o obsedata :D:D:D.
Daca eram o parte a corpului .. buze!
Daca eram un drog ... marijuana :))
Daca eram un accesoriu ...bratara.
Daca eram o expresie a fetei… zambet
Daca eram o materie ... istorie universala.
Daca eram un personaj de desene animate .. Popeye.
Daca eram o forma.... cerc.
Daca eram un numar ... 9
Daca eram o masina ... eram una rosie cu siguranta :P
Daca eram o haina ... o rochie cu spatele gol
Daca eram un anotimp ... eram toamna!
Daca eram o luna .. eram sigur luna iulie.
Daca eram o zi a saptamanii ... sambata.
Daca eram o parte a zilei ...eram seara!
Daca eram un animal marin ...delfin.
Daca eram un animal de uscat ... leu :D.
Daca eram o virtute .. sinceritatea.
Daca eram o planeta ...Marte.
Daca eram un lichid ... vodca .
Daca eram o piatra .. diamant.
Daca eram un metal ...aur.
Daca eram o pasare ... lebada.
Daca eram o planta .. mimoza
Daca eram o stare a vremii… vant linistit de toamna!
Daca eram un instrument... tobeeeeeeeeeeee.
Daca eram un sentiment... dragoste...
Daca eram un sunet … valurile care se sparg de stanci.
Daca eram un cantec ... U2 - Stuck in a moment sau Florence - Dog days are over
Daca eram un film ... Million Dollar Baby
Daca eram un serial… Sex and the city
Daca eram un oras … as fi fost unul boem pe malul marii....
Daca eram un gust ... dulceag
Daca eram o aroma…cafea!
Daca eram o culoare .. rosu
Daca eram un material .. bumbac, pt k sunt o obsedata :D:D:D.
Daca eram o parte a corpului .. buze!
Daca eram un drog ... marijuana :))
Daca eram un accesoriu ...bratara.
Daca eram o expresie a fetei… zambet
Daca eram o materie ... istorie universala.
Daca eram un personaj de desene animate .. Popeye.
Daca eram o forma.... cerc.
Daca eram un numar ... 9
Daca eram o masina ... eram una rosie cu siguranta :P
Daca eram o haina ... o rochie cu spatele gol
vineri, 28 mai 2010
big smile on your face
pentru cei care au nevoie de un motiv sa zambeasca...
va doresc cat mai multe zambete! si rasete cat mai zgomotoase:)
miercuri, 26 mai 2010
Speranta mea ca voi cuceri lumea...
De cand ma stiu, mi-a fost rusine cu ceea ce fac, exceptand voleiul. Voleiul e un capitol aparte in viata mea. E prima si iubirea mea dintotdeauna. Voleiul e singurul lucru pe care stiam sa-l fac bine si care imi placea la nebunie, care ma implinea. In rest, nu prea am intalnit lucruri sau activitati care sa ma pasioneze asa cum o face sportul. Motiv pentru care, nu prea sunt mandra de ceea ce fac. De fapt, ca nu prea sunt mandra e putin zis. De multe ori mi-e rusine sa zic, pentru ca am impresia ca nu m-as ridica la nivelul asteptarilor celorlalti. Insa cred ca ar trebui sa pun problema altfel. E ceva care ma multumeste pe mine? Atunci e ok. Daca mie nu-mi vine sa rad cand citesc ceea ce scriu, inseamna ca e ok. Inseamna ca mi-am facut treaba cum trebuie. Dar nu, eu stau si ma rascolesc si dau explicatii si motive si toti se uita la mine asa uimiti de parca eu ma astept de la mine sa schimb lumea. Poi, de fapt, da, ma astept sa schimb lumea. Si cred ca doar atunci voi recunoaste acest lucru fara a mai da explicatii suplimentare si doar atunci voi fi cu adevarat eu mandra de mine.
Pana atunci, insa, scriu la Renne.ro. Si sper ca intr-o buna voi cuceri lumea. Intr-un fel sau altul...
joi, 20 mai 2010
oldies but goldies
Abonați-vă la:
Postări (Atom)