Mi se pare ca incetam uneori sa ne mai acordam timp. Mi se pare ca intram intr-o goana din care nu mai reusim sa iesim nicidecum. Si facem asta ca sa fugim de gandurile noastre care ne sperie, care sa ne fac sa plangem, care ne fac sa fim cu adevarat sinceri cu noi insine. Cred ca am pierdut atat de tare ideea de leneveala... de comtemplare... Nu de alta, dar daca suntem mereu pe fuga, mereu scriem, facem, vorbim despre ceva sau cu cineva, esecurile nu le mai resimtim atat de tare, iar noi parem niste oameni minunati ca facem atatea lucruri, nu conteaza ca 3 din 4 le facem gresit. Noi le-am bifat! Pe mine ma oboseste foarte tare stilul asta "de a bifa". Imi place sa ma bucur de orice moment, sa raman intr-o anumita stare atat cat e necesar sa-i cuprind sensul. Ma enerveaza eterna graba, eternul "hai mai repede!", eterna fuga sa ajung la timp si oricum intarzii de fiecare data. Ma enerveaza sa nu mai am timp sa-mi sorb cafeaua, sa ma intalnesc cu prietenii cu restrictii de timp, sa zic mereu la telefon "trebuie sa ajung undeva" si sa fug ca un cal de curse. Vreau sa citesc o carte pana ma plictisesc. Vreau sa ma plimb pana am impresia ca nu ma mai tin picioarele. Vreau sa stau undeva sus si sa privesc un oras mare si forfota din el. Si eu sa rad :). Vreau sa stau cu picioarele in nisip pana adorm si sa aud valurile marii, pana nu mai reusesc sa disting sunetele care ma inconjoara.
Vreau sa nu ne mai grabim. Vreau sa uitam de noi. Si as vrea sa vad la mai multi din jurul meu starea asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu