Cateva cuvinte despre CSR

La invitatia lui Dragos Dehelean, am ales sa particip si eu la Bilantul Responsabilitatii Sociale in 2010 si sa raspund la cateva intrebari. Asadar, sa incepem:

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?

Recunosc, cand am citit prima data intrebarea, mi-au venit multe exemple in minte, insa am ales sa evit sa le numesc pe cele mai cunoscute si promovate. Motivul pentru care fac acest lucru vine din dorinta de a aduce in prim plan si campanii de care s-a auzit mai putin. Prin urmare, prima companie ale carei demersuri in domeniul responsabilitatii sociale le apreciez, este Grupul Rompetrol. In 2009 au lansat programul anual "Impreuna pentru fiecare", orientat catre doua domenii: sanatate si protectia mediului. In 2010 Grupul a alocat un buget total de 300.000 USD pentru finantarile acordate in program si a ales sa sponsorizeze 20 de proiecte - mici, insa extrem de utile pentru comunitatile care au beneficiat de ajutor.

O a doua companie pe care am apreciat-o in 2010 este Vel Pitar, care a extins campania sociala "Imparte! E mai mult decat o felie de paine!" la un intreg proiect, "Imparte.ro!". Astfel, de la donarea unei felii de paine la fiecare cod inregistrat de pe ambalajul unei paini din gama French Toast, Vel Pitar a ajuns sa creeze o platforma cu scop caritabil, bazata pe voluntariat.

Pe locul trei as vrea sa plasez URSUS, care a lansat in 2010 programul "Despre alcool", prin care incurajeaza oamenii sa ia decizii informate despre alcool. De apreciat sunt campaniile pe care le-au realizat sau sprijinit: "Afla-ti echilibrul!", "Leadership School - Leadership Academy", "Student Film Weekend", scopul acestora fiind de a comunica riscurile si avantajele consumului de alcool si de a descuraja consumul iresponsabil de alcool.

2. In ce masura marile companii au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?

In ciuda greutatilor economice intampinate in anul 2010, foarte multe companii mari au desfasurat proiecte de responsabilizare sociala, rezultatele implicarii lor putand fi vazute in toate domeniile: social, educatie, sport, mediu, cultura. Ramane insa intrebarea cate dintre companii au ales sa se implice pentru ca au inteles necesitatea activitatilor de acest gen in societatea romaneasca si cate au facut-o pentru a castiga notorietate in randul poporului roman?

3. Ce asteptari ai de la companii in privinta responsabilitatii sociale pentru 2011?

Mi-as dori in primul rand sa incerce mai mult sa ajute comunitati mici, carora le lipsesc cu desavarsire resursele (asa cum fac Grupul Rompetrol, Habitat for Humanity). In al doilea rand, consider ca este esentiala o mai buna promovare a proiectelor, avand in vedere ca sunt situatii in care doar beneficiarii directi cunosc activitatea si sprijinul pe care anumite companii il ofera. Pe urma, o implicare mai mare a comunitatilor carora se adreseaza proiectele atat in procesul de organizare, cat si in cel de executare, mi s-ar parea favorabila pentru a reusi cu adevarat sa responsabilizeze social oamenii. Nu in ultimul rand, as aprecia sa vad campanii ce implica mai mult copiii si tinerii. Consider ca este necesar ca acestia sa inteleaga de mici rolul responsabilizarii sociale si faptul ca pot ajuta oricand si pot contribui la binele comunitatii in care cresc.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?

Consider ca modalitatea de a stimula companiile sa fie mai responsabile este sa le demonstrezi ca sunt cauze care au nevoie de sprijinul si ajutorul lor. In acest sens, cred ca este de datoria fiecaruia sa incerce macar sa aduca in atentia publicului situatiile unde se impun campanii de responsabilizare sociala, fie printr-o postare pe blog, fie prin inscrierea unui proiect pe un site, fie prin orice alta modalitate care le este la indemana.

Ce am invatat in patru ani de facultate si as fi preferat sa stiu inainte

Mai bine zis, trei ani de facultate si unul de master. Am invatat multe cu siguranta, atat pe plan personal, cat si profesional. Am invatat singura si pe pielea si nervii. Poate prea multe. Si sigur ar fi fost mai usor daca mi-ar fi spus cineva de la bun inceput macar o parte din ele. Dar asta a fost situatia... Asa ca... incep:

- Toamna se numara bobocii. Nu numai la scoala, liceu sau facultate, ci si in asociatiile studentesti. Si este extrem de folositor sa va implicati in acestea inca de la inceput. Invatati o multime de lucruri, cunoasteti multe persoane, va dezvoltati personal si profesional. Si da bine tare pe CV. Eu nu am facut-o si regret amarnic. Incerc acum, dar am cam pierdut valul... Si tot la inceputul toamnei aveti ocazia sa faceti acest lucru. Pentru ca majoritatea asociatilor studentesti organizeaza la inceputul lunii octombrie recrutarile. Pe urma totul tine de noroc.

- Nu va agitati prea devreme. De atatea ori am plans si m-am stresat imediat ce am vazut listele cu admiterea la facultate sau master, fara sa astept macar putin. Si tot de atatea ori, am ajuns de la buget la taxa, de la respinsi la admisi, dintre ultimii pe liste intre primii. Aveti rabdare, totul se rezolva si mereu se gasesc solutii. Trebuie sa-ti pastrezi calmul in secundele alea 3 in care iti vezi numele ultimul pe lista sau nu-l vezi deloc. De cele mai multe ori, lucrurile se asaza rapid.

- Nu puneti la suflet nota mai mica la un examen decat a colegului care a copiat de la voi. Eu mereu m-am stresat pe chestia asta si nu mi-a folosit la absolut nimic. La sfarsit, cand se trage linie, se vede cine e mai bun. Eu am avut marea surpriza astazi sa ma uit pe diploma de licenta si sa constat ca am fost a 21-a din cei 366 de studenti care au absolvit facultatea in acelasi timp cu mine. In conditiile in care la inceput am fost 1000 de studenti inscrisi in an. Si in plus, eu mereu consideram ca sunt mediocra la invatatura. Rezultatele mi-au demonstrat putin contrariul :).

- Priviti mereu imaginea de ansamblu. Cand luati o nota mica, cand sunteti respinsi la un interviu, cand nu stiti sa rezolvati un subiect la un examen. Uitati-va putin in jur, e posibil ca ceilalti sa fie intr-o situatie mai grava decat voi.

- Daca sunteti respinsi la un interviu, nu fiti fatalisti. Nu inseamna mereu ca nu sunteti indeajuns de buni (plecam de la premisa ca aplicati pentru un job / internship / pozitie de voluntariat la nivelul vostru de pregatire si cunostinte). Poate pur si simplu nu va potriviti cu profilul angajatorului (generally speaking) sau nu ati stiut sa va vindeti cum trebuie sau nu ati aratat ceea ce vroiau ceilalti sa vada. De obicei insa, ce-i al vostru e pus deoparte. Universul contribuie cu adevarat atunci cand trebuie sa fiti parte din ceva. Asa ca, daca nu s-a intamplat, poate e mai bine. Cu siguranta va potriviti undeva, asa ca incercati in continuare. Variante sunt infinite.

- Asa cum se intampla adesea sa simtiti ca va sabotati singuri, ca mergeti la un interviu si nu va identificati prea bine cu ceea ce ziceti (mi s-a intamplat recent), la fel de des se poate intampla sa aveti un noroc chior. Sa va gasiti un job invidiat de toata lumea si nici voi sa nu stiti cum s-a intamplat. Bucurati-va de aceste momente, nu reflectati prea mult! Nu se ivesc la tot pasul :).

- E bine sa respectati deadline-urile care vi se dau. La proiectele de la scoala, la aplicatiile pentru un job sau un internship. De obicei, lucrurile acestea spun multe despre voi.

- Poti sa fii bun si sa nu fii apreciat. Schimba ceva, cel mai probabil nu esti in locul in care trebuie!

- Si cel mai important. In piata actuala de la noi din tara, nu este esential sa fii absolvent cu zece pe linie. Conteaza si ce activitati extra curiculare ai desfasurat. Asa ca implicati-va mereu! Faceti voluntariat, internship, mergeti in vacante cu programe work and travel. Orice! Descoperiti-va, dezvoltati-va si incercati sa fiti mai buni! Mereu, fara incetare!

In speranta ca macar o persoana va citi aceste randuri si se va stresa mai putin cand ia o nota mica sau ca voi reusi sa aduc zambetul pe buzele unui prieten, inchei aici pledoaria. :)

Get a better you!

Crina "Coco" Popescu, erou la doar 15 ani

Cred ca nu este o noutate ca apreciez extraordinar de tare oamenii care fac performante in sport. Mi se pare formidabil sa iti dedici mare parte din viata pentru a cuceri recorduri, pentru a deveni de neinvins, pentru a castiga o competitie. Ei bine, Crina Coco Popescu cucereste muntii. La doar 15 ani, este la un pas de a deveni cea mai tanara alpinista din lume care termina circuitul ”Volcanic Seven Summits” .

Pe Coco am cunoscut-o la conferinta Women on Web, saptamana trecuta si a fost singura persoana care a cucerit toata audienta, fara nici o exceptie. In cadrul conferintei, adolescenta ne-a vorbit despre pasiunea si performantele ei pur si simplu uimitoare la aceasta varsta.

Coco Popescu se pregătește pentru expeditia “Antarctica 2010 - 2011” care va avea loc in perioada decembrie 2010 – ianuarie 2011. Obiectivul lui Coco este escaladarea muntilor Sidley si Vinson – cel mai inalt vulcan, respectiv cel mai inalt varf din Antarctica. La intoarcerea din expeditie Coco va fi prima alpinista din lume care a terminat circutul Volcanic Seven Summits – cei mai inalti vulcani de pe cele 7 continente. De asemenea, ascensiunea pe Mount Vinson reprezinta pentru Coco atingerea celui de-al saselea varf din circuitul Seven Summits – cele mai inalte varfuri de pe cele 7 continente. Totodata, ea va fi cea mai tanara alpinista din lume care urca acest varf.

Insa pentru a-si indeplini visul, Coco mai are nevoie de 29.000 de euro din totalul de 70.000 necesari pentru expeditia ”Antarctica 2010 - 2011”, bani ce reprezinta o parte din taxa de expeditie, precum si cheltuieli de transport, cazare, asigurare si masa. Organizatorii expeditiei, 7SUMMITS Club din Rusia au fost ingaduitori cu Coco si au decalat calendarul platilor in cazul ei. Astfel, Coco trebuie sa faca rost de 29.000 de euro pana pe 20 noiembrie 2010.

Coco a multumit public celor care o sustin: ”Le multumesc mult tuturor celor care mi-au fost si-mi sunt alaturi si au făcut posibil sa strangem peste jumatate din suma pana acum. Stiu ca efortul de a strange banii este la fel de mare ca efortul pe care-l depun eu la antrenamente si sunt constienta ca fara ajutorul lor n-as putea reusi. Am primit multe mesaje de sustinere si multe incurajari si simt acum ca expeditia n-o fac doar pentru mine sau Romania, ca pana acum, ci pentru toti cei care, intr-un fel sau altul, m-au susținut. Nu pot decat sa va promit tuturor ca, daca reusesc sa ajung in Antarctica, nu voi face pe nimeni sa regrete ajutorul pe care mi l-a dat”, a spus ea.

Tot ce ii doresc eu lui Coco este sa reuseasca sa ajunga "cel mai sus"!

Pentru a sustine plecarea lui Coco in expeditie, doritorii pot dona in conturile deschise de Clubul Montan Altitudine:

Cont RON: RO62 RNCB 0058 0987 5236 0001

Cont EURO: RO35 RNCB 0058 0987 5236 0002

Cont USD: RO08 RNCB 0058 0987 5236 0003

BCR RASNOV; cod BIC/SWIFT: RNCBROBU; Adresa: Piata Unirii nr.10, RASNOV, cod 505400, jud. Brasov.

Cresc!

Ma vad cu ochii mei si prin ochii mei. Si vad ca eu cresc. :) In sensul ca invat lucruri noi, multe, ma prind singura de unele chestii si economisesc enorm de mult timp si energie (motiv pentru care acum mai sunt in stare sa scriu pe blog). Ma bucura foarte tare aceasta evolutie a mea si sper sa nu se opreasca aici. Tot ce imi doresc e sa reusesc sa ma tin de tot ceea ce fac acum, sa nu fiu nevoita sa renunt din cauza lipsei de timp. Si mai am un proiect tare drag mie care momentan e in stand by. Dar il port in minte si in suflet, cu litere bolduite. Il fac si pe ala! Trebuie! Le fac pe toate :D

si cand zici gata, atunci vine!

so... avem eveniment, facem interviu? facem. bag research, scriu intrebarile, le dau la corectat. totu' ok, facem planul de bataie. ajungem, prea tarziu, ramane sa rezolvam dupa concert. stam cu ochii in patru sa nu ratam momentul, dar nu iese... deja ne plimbam ca niste lei in cusca... mai dam o tura sa vedem cum stau lucrurile... nimic... ok, renuntam... asta e... trimitem pe mail. intr-un final, apare, fugim dupa. "Ne dati un interviu? / hai la bulgari! / aaaaa, ok :)" in mintea mea... cine dracu sunt bulgarii??? nu conteaza, iesim afara, luam interviul langa masina. s-au dus naibii si intrebarile si tot. imi zice ca sunt incepatatoare (da, o stim cu totii :)) da-le naibii de intrebari! fii spontan, ca asta e secretu. e ok... si atunci cand te astepti mai putin, atunci se intampla lucrurile. data viitoare, promit ca merg total nepregatita. pana la urma, de ce sa ma iau atata in serios? :)

Befair 2010 - Getting a better me

Asa cum ziceam intr-un post recent, am participat joi si vineri la festivalul Befair 2010, un targ de PR si Advertising, organizat de Prime Romania.

Ceea ce pot sa zic ca m-a impresionat au fost speakerii care au tinut conferinte si workshopuri.
In prima zi, Adrian Chira, Personal Branding and Online Identity Strategist, a tinut un workshop pe dezvoltate personala, Getting a better you: Personal development. Esenta workshopului era ca fiecare din cei prezenti in sala sa devina mai bun: sa investeasca in el, in comunicare, in retelele din care face parte. Adrian Chira, convins ca fiecare individ exceleaza intr-un domeniu, trebuie doar sa descopere care este acesta si sa investeasca in el, a incercat sa faca pe fiecare participant sa se cunoasca putin mai bine, sa-si constientizeze valorile si sa-si ierarhizeze obiectivele pe care vrea sa le indeplineasca.

O ideea unanim intalnita in cadrul workshopului si al conferintei, la toti speakerii, este sa fii bun in ceea ce faci. Nu conteaza care e domeniul sau insusirea ta cea mai valoroasa, singurul lucru care conteaza este sa excelezi.

Ce am invatat sau constientizat la Befair 2010:

• de la Adrian Chira, Personal Branding and Online Identity Strategist:

- care sunt cele mai importante 5 valori pentru mine: iubirea, sa fiu cea mai buna, empatia, entuziasmul, onestitatea;

- ca sunt foarte competitiva. Stiam asta intr-o oarecare masura, pentru ca eu fac mereu parte din echipa castigatoare :D Si asta pentru ca imi aleg cei mai buni coechipieri si pentru eu insami lupt extrem de mult pentru a castiga (in special in competitii sportive);

- ca pasiunea mea pentru volei este o pasiune pentru trairile si valorile pe care le-am descoperit si avut pe terenul de joc: competitie, castig, spirit de echipa, comunicare, lider, bucurie, forta fizica si psihica;

- ca trebuie sa investesti in ceea ce ai unic.

• de la Monica Tanasoiu, Client Service Director Mercury 360:

- sa ma feresc de clisee si mistificari, mai ales in CV: angajatorii din domeniul PR-ului si advertisingului si nu numai, nu sunt interesati de tinerii comunicativi dornici sa lucreze intr-un mediu dinamic si tanar :), desi unii angajatori asta scriu in anuntul de angajare... concluziile le trage fiecare ;)

- ca in domeniul asta, si in multe altele, mai putin cel bancar, angajatorii nu sunt indragostiti dupa cei care vin la interviuri imbracati ca niste "chelneri" (asta mi-a placut tare =))), adica pantalon negru si camasa alba, pentru ca oamenii vor sa vada creativitate din tine incepand cu tine si exteriorul tau, pana ajungi sa o demonstrezi;

- sa iti cunosti atat calitatile, dar mai ales defectele, pentru ca ele pot spune foarte multe despre tine si de cele mai multe ori sunt constructive.

• de la Cristian Munteanu, Creative Director TBWA/Central Eastern Europe:

- ca la un interviu cel mai important e sa fii tu. Ok, nu sa exagerezi sa vii cu berea sau sa sa-ti aprinzi tigara, dar nici sa nu te ascunzi si sa vrei sa pari altcineva;

- sa incerci sa treci de trac si emotii la un interviu si sa te vinzi bine;

- sa fii sincer privind ceea ce stii sa faci si sa recunosti daca nu stii ceva. Te ajuta sa-ti gasesti mai usor locul, pe orice plan.

• de la Zoran Vuxanovici, Head of Interactive Wunderman/Partnership Romania:

- ca oricine poate sa vorbeasca bine romaneste, el fiind de origine sarba;

- ca e foarte important sa stii sa exprimi o idee, nu doar sa o ai.


De la toti am invatat ca cel mai important este sa fii tu, sa investesti in tine si in ceea ce stii sa faci cel mai bine, pentru ca satisfactia personala si aprecierile celor din jur te vor multumi mai mult decat orice.

Si am mai retinut ca trebuie sa ai curajul si sa spui nu si sa refuzi o situatie care nu te multumeste sau un loc in care tu nu te regasesti. Doar asa poti evolua, doar asa poti fi mai bun.

Cel mai bun!

Getting a better you

Am participat în seara asta la un workshop pe tema dezvoltării personale, ținut de Adrian Chira, în cadrul BE FAIR 2010, organizat de Prime Romania. Revin cu detalii și cum m-a făcut să conștientizez anumite lucruri, ceea ce și căutam, de fapt, curând.

În rest, am împărțit CV-uri, mâine mai am câteva agenții de bifat. Îmi place feedback-ul, îmi place atitudinea și disponibilitatea oamenilor pe care le-am întâlnit la târg. Și încet, încet, începe să se contureze câte o colaborare ceva. So.... me happy!!! :D

Aplic

Nu vă puteți imagina de câte ori am încărcat cv-ul și scrisori de intenție, pe care sper să nu le fi încurcat între ele =)) sau câte site-uri ale asociațiilor studențești și de PR am vizitat. Dar sunt pe drumul cel bun, sunt aproape de ceva bun. Am încredere de data asta că o să-mi iasă. Măcar până la proba contrarie, când timp de câteva săptămâni nu o primesc nici un feed back. :) Vedem cum evoluează lucrurile...

P.s. Știu că e ceva normal și că o să tot aplic.. mult și bine :D

Andrada, caut job

Vreau să-mi schimb jobul. Și dacă la 22 de ani nu ai studii în străinătate, activități extracurilare sau experiență vreo trei ani pe un post „tare”, îți gășești mai greu un loc de muncă ok. Ok în sensul de oarecum binișor plătit, în domeniul în care vrei (eu, spre exemplu caut pe comunicare, marketing, PR), și altceva în afară de receptioneră sau asistentă. Dacă ești un om banal din punct de vedere profesional, așa cum sunt eu, care nu am studiat în străinătate, nici nu am luat bursă, ci am lucrat vreun an într-un institut de cercetare, apoi două luni la bancă și în ultimii doi ani recepționeră (mereu mi se pare că sună aiurea de tot), nu prea ai șanse să fii angajat prea curând pe un post cât de cât bun să începi să-ți construiești o carieră. Mă simt ca la Alcoolicii Anonimi. „Bună ziua, mă numesc Andrada și caut job. Mă mulțumesc și să fac cafeaua, numai să mă primiți și pe mine să învăț și ceva practic, că de teorie îs sătulă :D”. Cam așa stă situația în ziua de azi. Nu prea mai e nimeni dispus să învețe studenții și absolvenții, oricâtă voință ar avea ei. Ca să nu mai zic că notele din facultate și cunoștințele teoretice n-au absolut nici o teabă cu oportunitatea unei angajări. Încerc deocamdată o practică, un internship, poate poate s-o lega ceva...

susțin Let's Do It, Romania!

există oameni care iși doresc să schimbe ceva în România. se numesc Let's Do It, Romania și îi susțin. sunt o echipă energică, optimistă și care muncește foarte mult. se implică extraordinar de mult în acest proiect, cu mintea, sufletul și trupul. iar una dintre aceste persoane minunate este buna mea prietenă Anamaria.

târg de joburi 2010

azi am fost la târgul de joburi. mda... poi, în câteva cuvinte, mare sictir, mare neștiință, mare aglomerație. poi jumătate dintre reprezentanți ai diverselor firme pe la care am trecut ne-au zis să trimitem cv-ul pe site. poi bine, da de ce am venit aici? cu cv-ul printat? ca să ți-l trimit pe mail? nu, tanti, ci ca să vorbim despre posturi, despre internshipuri, despre posibilități pe piața muncii... oh, ya, keep dreamin! sincer, mă așteptam la mai mult profesionalism, la mai mult interes din partea angajatorilor...dar nu a fost să fie... ghinion!