De cand ma stiu, mi-a fost rusine cu ceea ce fac, exceptand voleiul. Voleiul e un capitol aparte in viata mea. E prima si iubirea mea dintotdeauna. Voleiul e singurul lucru pe care stiam sa-l fac bine si care imi placea la nebunie, care ma implinea. In rest, nu prea am intalnit lucruri sau activitati care sa ma pasioneze asa cum o face sportul. Motiv pentru care, nu prea sunt mandra de ceea ce fac. De fapt, ca nu prea sunt mandra e putin zis. De multe ori mi-e rusine sa zic, pentru ca am impresia ca nu m-as ridica la nivelul asteptarilor celorlalti. Insa cred ca ar trebui sa pun problema altfel. E ceva care ma multumeste pe mine? Atunci e ok. Daca mie nu-mi vine sa rad cand citesc ceea ce scriu, inseamna ca e ok. Inseamna ca mi-am facut treaba cum trebuie. Dar nu, eu stau si ma rascolesc si dau explicatii si motive si toti se uita la mine asa uimiti de parca eu ma astept de la mine sa schimb lumea. Poi, de fapt, da, ma astept sa schimb lumea. Si cred ca doar atunci voi recunoaste acest lucru fara a mai da explicatii suplimentare si doar atunci voi fi cu adevarat eu mandra de mine.
Pana atunci, insa, scriu la Renne.ro. Si sper ca intr-o buna voi cuceri lumea. Intr-un fel sau altul...
3 comentarii:
U can do it pis!!! Crede in tine, daca nu o faci tu mai greu cu altii ;)
hei, nu e mare branza: o iei usor, baby steps, oras cu oras, tara cu tara si o sa vezi cum ai toata lumea la picioare. piece of cake! trebuie doar sa crezi ;)
@ shortcutt.... mda, cam greu....sa speram ca nu ma pierd pe drum... prin vreo tara sau cu vreun strain:))
Trimiteți un comentariu