M-am saturat de comentatori!

A se intelege prin "comentatori" cei care stau pe margine si comenteaza la tot ce se intampla, creeaza sau infaptuieste in jurul lor.
Nu mai suport sa mai aud un cuvant de la cei care nu s-au implicat in viata lor intr-un proiect ca si voluntari, care nu au scris in viata lor o stire, un articol, o analiza, un comunicat, care nu au trimis o data un mail unei persoane publice. Nu mai suport oamenii care stiu doar sa zica ce fac rau altii in situatia in care ei nu fac nimic. Nu mai vreau sa aud o critica la adresa unei actiuni de orice fel ar fi ea de la persoanele care au stat si au vazut la televizor despre ce e vorba. Pur si simplu refuz sa mai ascult aceste persoane care nu s-au implicat niciodata, care nu stiu cat efort presupune sa faci ceva, sa construiesti, sa faci niste oameni sa creada in tine... Cred ca merg pana acolo incat sa refuz sa-i mai las astfel de persoane in jurul meu. Da, asta o sa fac, m-am hotarat. De acum, o sa impart aerul doar cu oameni care "joaca", nu "comentatori! :)

Cresc!

Ma vad cu ochii mei si prin ochii mei. Si vad ca eu cresc. :) In sensul ca invat lucruri noi, multe, ma prind singura de unele chestii si economisesc enorm de mult timp si energie (motiv pentru care acum mai sunt in stare sa scriu pe blog). Ma bucura foarte tare aceasta evolutie a mea si sper sa nu se opreasca aici. Tot ce imi doresc e sa reusesc sa ma tin de tot ceea ce fac acum, sa nu fiu nevoita sa renunt din cauza lipsei de timp. Si mai am un proiect tare drag mie care momentan e in stand by. Dar il port in minte si in suflet, cu litere bolduite. Il fac si pe ala! Trebuie! Le fac pe toate :D

si cand zici gata, atunci vine!

so... avem eveniment, facem interviu? facem. bag research, scriu intrebarile, le dau la corectat. totu' ok, facem planul de bataie. ajungem, prea tarziu, ramane sa rezolvam dupa concert. stam cu ochii in patru sa nu ratam momentul, dar nu iese... deja ne plimbam ca niste lei in cusca... mai dam o tura sa vedem cum stau lucrurile... nimic... ok, renuntam... asta e... trimitem pe mail. intr-un final, apare, fugim dupa. "Ne dati un interviu? / hai la bulgari! / aaaaa, ok :)" in mintea mea... cine dracu sunt bulgarii??? nu conteaza, iesim afara, luam interviul langa masina. s-au dus naibii si intrebarile si tot. imi zice ca sunt incepatatoare (da, o stim cu totii :)) da-le naibii de intrebari! fii spontan, ca asta e secretu. e ok... si atunci cand te astepti mai putin, atunci se intampla lucrurile. data viitoare, promit ca merg total nepregatita. pana la urma, de ce sa ma iau atata in serios? :)

Brasov

Duminica trecuta am facut un mic trip pana la Brasov, ca sa cunosc o persoana deosebita. Nu o sa-i divulg identitatea, insa pentru cineva drag mie inseamna mult tare. Din pacate, am uitat sa pun poze cu unul din orasele mele preferate din tara, asa ca imi iau revansa acum.

Enjoy the view!






later edit: mi se pare mie sau chiar fac poze din ce in ce mai reusite? :D

Bicicleta MEA rosie

Am castigat-o la turul ciclist in jurul Casei Poporului organizat de Coca Cola si am avut numai peripetii cu ea. M-am simtit foarte bine in timp ce am pedalat: libera si puternica si dornica de viteza si adrenalina. Asta cat am pedalat la tur, timp de 20 de minute. Pe urma am mai pedalat 50 de minute pana acasa si simteam existenta fiecarui muschi din corp si multa, multa durere:)) Si ca totul sa fie minunat pana la capat am ajuns acasa si nu reuseam sa o urc in lift, asa ca am urcat 5 etaje. Dar aveam bicicleta mea rosie. Intr-un final, am mai incercat o data sa o bag in lift si am si reusit. Am ajuns acasa epuizata, insa cu amintirea unei seri frumoase si a unei cauze in care cred cu tarie. Si cu un dar pe masura.

O sa pun si cateva poze.
















Va doresc o zi racoroasa!

August Rush

Ieri am vazut filmul August Rush. Nu-mi place sa fac recenzii la filme, pentru ca, in viziunea mea, un film e cu atat mai bun cu cat ma sensibileaza mai tare. Filmul este putin idealist, cu siguranta, dar genul asta de filme ma face pe mine sa le tin minte si sa realizez multe lucuri. Per total, filmul mi s-a parut unul foarte puternic si bine realizat.

Vi-l recomand.

Si eu pedalez la bicicleta rosie

Sambata, 17 iulie 2010, incepand cu ora 20.00 Primaria Municipiului Bucuresti in parteneriat cu Coca-Cola si Asociatia Green Revolution, organizeaza turul ciclist in jurul Casei Poporului. Este o initiativa ce sprijina miscarea si incearca sa ii convinga pe cetateni sa foloseasca bicicleta ca mijloc de transport.
Eu am castigat propria mea bicicleta rosie si astazi merg sa fac turul ciclist.
Voi pune poze cu bicla mai pe seara!

Pana atunci, spor la pedalat!:P

this is what i'm talking about....

Momentul meu preferat de la Campiontul Mondial de Fotbal 2010:

Enjoy!

Vacanta...

Incepand de maine intru in vacanta pentru o saptamana. De fapt, cred ca sunt 10 zile cu tot cu weekendurile. E prima parte a concediului din aceasta vara si astept perioada asta de relaxare cu sufletul la gura. Avand in vedere ca plec acasa, la Bacau :D, nu voi fi prea activa pe blog. Poate chiar voi lipsi cu desavarsire. Vreau sa lipsesc putin din ceea ce inseamna viata mea in Bucuresti. As vrea sa vad ceva frumos... Poate reusesc sa fac o mica excursie. Daca nu, macar sa fie o perioada de relaxare totala. Ce-mi place cand merg acasa, sa ma cocoloseasca ai mei. hihi.

Va urez un weekend palpitant si o saptamana frumoasa!

National Geographic Photos

Pe langa faptul ca iubesc revista National Geographic si o achizitionez in fiecare luna si citesc pagina cu pagina, ma fascineaza de-a dreptul fotografiile de la categoria Photo of the Day de pe site-ul mama al revistei.

Camp de orez in China

Podul Rialto - Venetia

Moscheea Istiqlal - Jakarta

Pescuit

Nu o sa inteleg niciodata obsesia barbatilor de a promite

Si de a nu face. Mi se pare ca toti sunt bolnavi din punctul asta de vedere. Nu am intalnit tip care sa promita si sa faca mereu. De la "ajung la 5" sau "iti scriu zilele astea" pana la "o sa te iubesc toata viata" si "vreau sa imbatranim impreuna", credeti-ma ca urechile mele au auzit toate promisiunile posibile care exista. Iar de cele mai multe ori se termina, in primul caz, cu mine nervoasa, sunand dupa juma de ora, sa intreb ce cataclism a avut loc de nu a ajuns la timp si nici nu a anuntat. In celelalte cazuri enumerate, nici nu ma mai complic sa cer o explicatie, pentru ca oricum nu ar fi una plauzibila, daca ar avea curaj sa mi-o dea inainte de toate, iar in cel mai bun caz, s-ar termina cu alte promisiuni desarte. Ma obsedeaza chestiile astea! Ma dispera! Nu pot sa inteleg ce nevoie isi satisfac barbatii cand fac astfel de promisiuni. Ce rezolva? Si se zice ca femeile is visatoare si isi planifica toata existenta. mda....de cate ori nu am intalnit sau auzit de barbati care inca din prima luna de relatie, knd iubeau mai mult decat orice, impartaseau partenerei planurile de mutat impreuna si facut copii si mutat pe luna. Serios, care e problema? Ma gandesc ca e nevoia barbatilor de a impresiona pentru a-si imprastia samanta. Ei bine, dragii mei, tin sa va anunt pe aceasta cale ca nu mai suntem pe vremea parintilor cand trebuie sa va casatoriti cu femeile ca sa le duceti in pat. Asa ca nu mai promiteti, nu mai trimiteti versuri din melodii ca sa ne impresionati si nici poezii sau povesti de dragoste! Mai bine, nu mai vorbiti! Faceti si gata! Acum si aici! Nu in cateva ore, nu maine, nu peste ani!
Sunt plictisita si sictirita...

Chefless

Sunt obosita. In toate felurile posibile... E o perioada cretina. Nu am mai dormit bine de 2 saptamani cred. Nici nu mai tin minte. Vreau vacanta. Pana atunci, noroc ca am prieteni minunati care ma scot la piscina. Maine, zi de relax toataaaaaaaaaaaaaaaaal... cu Anca:) Maine vreau sa ma prajesc la soare si atat. Sa nu fac nimic altceva all day long...

Cat de mult idealism intr-o singura persoana?

Cat de mult se poate... Cred ca e o leapsa neoficiala intre mine si Andreea.... Mereu ne dam idei una alteia despre ce sa scriem... Nu in sensul ca furam ideile....doar ca de multe ori s-a intamplat sa ne intrigam una pe alta privind un subiect si sa scriem amandoua parerile noastre... Ultima data scria despre idealism... In ultima perioada, toti bunii mei prieteni mi-au zis ca sunt prea idealista. De aici si suferinta mea si parca neadaptarea pe care o resimt tot mai apasatoare in ultima perioada... Eu prea mult am visat la un print calare pe un cal alb, si prea mult am luptat pentru niste prietenii care erau doar in mintea mea. Si da, am suferit. Si poate inca mai sufar. Dar am ajuns in punctul ala in care nu mai trag de oameni sa-mi fie prieteni, in care nu ma mai imbat cu apa rece, in care mi-am definit atat de bine principiile si valorile incat nu mai permit oricui sa intre in sufletul si gandurile mele. Am ajuns sa-mi fac un scut, tocmai pentru ca ma saturasem sa empatizez atat cu toata lumea care venea sa verse lacrimi pe umarul meu, iar a doua zi abia mai stiau cum ma cheama. Ma saturasem sa ma implic atat de mult in niste relatii care imi aduceau mai multa suferinta decat placere, mai multe lacrimi decat zambete. Sunt si raman o idealista pana in maduva oaselor si pana la ultima suflare. Insa am stat de vorba eu cu mine si am hotarat sa ma implic, sa fiu buna, sa ascult nopti intregi povestile unor oameni care merita si care la randul lor imi sunt alaturi in orice moment. E cel mai sanatos pt toata lumea. Iar in gandurile mele singuratice din noptile tarzii, eu tot sper la o dimineata in care imi voi sorbi cafeaua si langa mine va fi... idealul meu de viata...

Intrebari de copil...

Am preluat leapsa de la Andreea si este vorba despre cateva intrebari copilaresti:


Daca eram un anotimp ... eram toamna!
Daca eram o luna .. eram sigur luna iulie.
Daca eram o zi a saptamanii ... sambata.
Daca eram o parte a zilei ...eram seara!
Daca eram un animal marin ...delfin.
Daca eram un animal de uscat ... leu :D.
Daca eram o virtute .. sinceritatea.
Daca eram o planeta ...Marte.
Daca eram un lichid ... vodca .
Daca eram o piatra .. diamant.
Daca eram un metal ...aur.
Daca eram o pasare ... lebada.
Daca eram o planta .. mimoza
Daca eram o stare a vremii… vant linistit de toamna!
Daca eram un instrument... tobeeeeeeeeeeee.
Daca eram un sentiment... dragoste...
Daca eram un sunet … valurile care se sparg de stanci.
Daca eram un cantec ... U2 - Stuck in a moment sau Florence - Dog days are over
Daca eram un film ... Million Dollar Baby
Daca eram un serial… Sex and the city
Daca eram un oras … as fi fost unul boem pe malul marii....
Daca eram un gust ... dulceag
Daca eram o aroma…cafea!
Daca eram o culoare .. rosu
Daca eram un material .. bumbac, pt k sunt o obsedata :D:D:D.
Daca eram o parte a corpului .. buze!
Daca eram un drog ... marijuana :))
Daca eram un accesoriu ...bratara.
Daca eram o expresie a fetei… zambet
Daca eram o materie ... istorie universala.
Daca eram un personaj de desene animate .. Popeye.
Daca eram o forma.... cerc.
Daca eram un numar ... 9
Daca eram o masina ... eram una rosie cu siguranta :P
Daca eram o haina ... o rochie cu spatele gol

big smile on your face

pentru cei care au nevoie de un motiv sa zambeasca...

va doresc cat mai multe zambete! si rasete cat mai zgomotoase:)

Speranta mea ca voi cuceri lumea...

De cand ma stiu, mi-a fost rusine cu ceea ce fac, exceptand voleiul. Voleiul e un capitol aparte in viata mea. E prima si iubirea mea dintotdeauna. Voleiul e singurul lucru pe care stiam sa-l fac bine si care imi placea la nebunie, care ma implinea. In rest, nu prea am intalnit lucruri sau activitati care sa ma pasioneze asa cum o face sportul. Motiv pentru care, nu prea sunt mandra de ceea ce fac. De fapt, ca nu prea sunt mandra e putin zis. De multe ori mi-e rusine sa zic, pentru ca am impresia ca nu m-as ridica la nivelul asteptarilor celorlalti. Insa cred ca ar trebui sa pun problema altfel. E ceva care ma multumeste pe mine? Atunci e ok. Daca mie nu-mi vine sa rad cand citesc ceea ce scriu, inseamna ca e ok. Inseamna ca mi-am facut treaba cum trebuie. Dar nu, eu stau si ma rascolesc si dau explicatii si motive si toti se uita la mine asa uimiti de parca eu ma astept de la mine sa schimb lumea. Poi, de fapt, da, ma astept sa schimb lumea. Si cred ca doar atunci voi recunoaste acest lucru fara a mai da explicatii suplimentare si doar atunci voi fi cu adevarat eu mandra de mine.

Pana atunci, insa, scriu la Renne.ro. Si sper ca intr-o buna voi cuceri lumea. Intr-un fel sau altul...

oldies but goldies

Am primit leapsa de la Andreea. Sunt primele 10 melodii oldies, but goldies, care mi-au venit in minte....




















Ultima este heart-breaking... cel putin pentru mine...




Leapsa merge mai departe la:
Simona
Anca

Trebuie sa publicati minim 5 melodii :)

a biggest mistake a man can make...

ma trec fiorii... iremediabil si inconfundabil... mi se strange stomacul de parca o menghina actioneaza asupra lui... si dau repeat. la nesfarsit...

Poze Noaptea Muzeelor

Dupa cum am promis, poze de la muzee. Primele 3 poze sunt de la Muzeul Municipiului Bucuresti. Nu prea ma pricep la arta, dar tablourile astea mi s-au parut foarte puternice.

Muzeul National de Istorie

Tineri cantand la instrumente de percutie

Afara se desfasurau demonstratii :D

Muzeul de Arta Contemporana, aflata in incinta Casei Poporului

Nu am facut poze multe :(

stop and stare

Vreau momentul asta pentru mine. Vreau sa-mi zic "bravo" pentru inceputul asta de drum. Vreau sa ma opresc pentru cateva momente si sa am rasul ala tamp pe fata. Vreau sa savurez momentul asta, pentru ca sunt niste trairi frumoase. Pe care nu le mai intalnesti niciodata pe parcurs. Sentimentele pe care le ai la inceput de drum sunt unice. E teama,e bucurie, e curaj si totodata frica, e entuziasm si multumire. Bine am venit in echipa!

Si acum, lasati-mi momentul meu. Sa stau si sa ma holbez. Fara sfaturi, fara feedback,fara urari si fara a fi nimeni mandru de mine. E ceva banal pana la urma urmei. Si totusi, pentru mine e unic. E momentul meu...